Ultima Faza
Marcel Raducanu este unul dintre cei mai mari fotbalisti din istoria Romaniei si, totodata, unul dintre cei mai necunoscuti jucatori pentru fanii tricolori! Paradoxal, talentul celui care a vrajit Ghencea reprezinta mult mister pentru romani, nu si pentru suporterii fotbalului german!
Cel desemnat “Fotbalistul Anului” in 1980 in Romania a oferit un interviu pentru “Fear The Wall”. Raducanu a vorbit despre Borussiei Dortmund, echipa la care a jucat in perioada 1982 – 1988. N-a uitat insa de Steaua, dragostea pe care a fost nevoit sa o paraseasca…
In 1981, cu ocazia unui meci amical al Echipei Nationale, cel poreclit “Samantha” pentru driblingurile sale ucigatoare s-a refugiat in Germania de Vest. Deoarece avea rang de capitan in Armata, a fost condamnat in contumacie la 5 ani si 8 luni de inchisoare pentru dezertare.
Este considerat unul dintre cei mai mari fotbalisti din istoria lui Dortmund. Colegii i-au simtit talentul tipic brazilian, asa ca l-au poreclit “Marcello”. In sase ani, a jucat 167 de meciuri si a dat 31 de goluri pentru Borussia. Iar fanii isi aduc si acum aminte de “Regele de la mijlocul terenului”!
Interviul nu poate incepe decat cu “Westfalenstadion” si cu impunatoarea sa galerie. Desi arena avea 45.000 de locuri in perioada lui Raducanu, cu mult mai putin fata de prezent – 81.000, publicul era la fel de cald. “Este ceva unic. N-ai nevoie de nicio motivatie din partea antrenorului, dupa ce te incalzesti o jumatate de ora in fata Zidului Galben. Atmosfera este coplesitoare, ireala!”, a povestit fostul jucator roman.
Cu siguranta, daca n-ar fi fugit din tara, Marcel Raducanu ar fi trebuit sa faca parte din marea echipa a Stelei, campioana a Europei in 1986. Ei bine, in momentele in care “ros-albastrii” isi faceau de cap pe continent, “Marcello” tragea din greu sa salveze Dortmundul de la retrogradare!
“Au fost sarbatori pentru mine finalele din ’86 si ’89, desi n-am participat la niciuna! Steaua a obtinut ceva magic in 1986. Nu se mai intamplase niciodata si, probabil, nu se va mai realiza. Stiti, este clubul Armatei! Steaua putea alege cei mai buni jucatori din campionatul Romaniei. Fostul presedinte Nicolae Ceausescu era un mare fan, as spune ca mai mult decat un fan, a si ajutat putin…”, a comentat Raducanu.
Steaua a castigat Cupa Campionilor Europeni pe 7 mai ’86. Ei bine, zece zile mai tarziu, Raducanu juca “meciul vietii”: Borussia Dortmund lupta pentru supravietuirea in Bundesliga! Pierduse meciul tur de baraj, scor 1-2, cu Fortuna Koln, locul al treilea in liga secunda, si avea nevoie de victorie.
Primele 45 de minute au fost catastrofale pentru Dortmund. La pauza era 0-1 si echipa era cu un picior in liga a doua. Dar Raducanu a fost precum un vulcan in repriza secunda. Povestea vine de la roman: “Am inceput sa atacam si imediat am primit o lovitura de pedeapsa. Am presupus ca voi executa eu. Insa mi-am adus aminte ca tocmai ratasem un penalty, in meciul cu FC Koln. Michael Zorc mi-a smuls mingea din mana si mi-a spus: Nu astazi, rezolv eu! Si a marcat. Apoi, am dat gol cu capul, 2-1! Asa ceva nu prea am facut! Apoi, 3-1 in minutul 90. Fanii au luat cu asalt terenul. Au fost mii de suporteri in jurul nostru. Au luat totul de pe mine, tricoul, ghetele, chiar si jambiere. Am fost mai entuziasmat in acea zi decat la castigarea primului campionat cu Steaua”. Conform regulamentului din acel moment, s-a mai jucat un al treilea meci de baraj intre cele doua formatii, castigat cu 8-0 de Dortmund!
Cu Steaua, Marcel Raducanu a castigat patru trofee: doua titluri (1976 si 1978) si doua Cupe ale Romaniei (1976 si 1979). Pentru echipa din Ghencea a jucat 229 de meciuri si a inscris 94 de goluri.
